RACORDÁJ s.n. Racordare. [Et. incertă]. substantiv neutruracordaj
racordaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | racordaj | racordajul |
plural | racordaje | racordajele | |
genitiv-dativ | singular | racordaj | racordajului |
plural | racordaje | racordajelor |