RACORDÁ vb. I. tr. A stabili un contact, a lega (elemente, părți ale unei lucrări); a face un racord. ♦ (Geom.) A uni printr-un arc de curbă două arce date. [< fr. raccorder]. verb tranzitivracorda
RACORDÁ vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ◊ (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder) verb tranzitivracorda
racordá (a ~) vb., ind. prez. 3 racordeáză verb tranzitivracorda
RACORDÁ, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. – Din fr. raccorder. verb tranzitivracorda
racorda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)racorda | racordare | racordat | racordând | singular | plural | ||
racordând | racordați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | racordez | (să)racordez | racordam | racordai | racordasem | |
a II-a (tu) | racordezi | (să)racordezi | racordai | racordași | racordaseși | ||
a III-a (el, ea) | racordează | (să)racordai | racorda | racordă | racordase | ||
plural | I (noi) | racordăm | (să)racordăm | racordam | racordarăm | racordaserăm | |
a II-a (voi) | racordați | (să)racordați | racordați | racordarăți | racordaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | racordează | (să)racordeze | racordau | racordară | racordaseră |