racord definitie

credit rapid online ifn

RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părțile unei lucrări, ale unei instalații etc.). V. branșament. ♦ Tub flexibil, țeavă de legătură între două țevi. ♦ Porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord]. substantiv neutruracord

RACÓRD s. n. 1. legătură, contact (între părțile unei lucrări, instalații etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legătură între două țevi, conducte etc. 3. porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. 4. (cinem.) legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. (< fr. raccord) substantiv neutruracord

credit rapid online ifn

racórd s. n., pl. racórduri substantiv neutruracord

RACÓRD, racorduri, s. n. 1. Legătură, contact între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părți tubulare cu piulițe) cu care se face legătura între două conducte și prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Porțiune de circuit electric care pune în legătură aparatul, mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție. 4. Legătură între două secvențe de film care asigură continuitatea ideii cinematografice. ♦ îmbinare a două benzi de sunet fără a întrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord. substantiv neutruracord

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiracord

racord  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular racord racordul
plural racorduri racordurile
genitiv-dativ singular racord racordului
plural racorduri racordurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z