RACOLÁJ s.n. Racolare. [< fr. racolage]. substantiv neutru racolaj
RACOLÁJ s. n. racolare. (< fr. racolage) substantiv neutru racolaj
RACOLÁJ, racolaje, s. n. Faptul de a racola; racolare. – Din fr. racolage. substantiv neutru racolaj
| racolaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | racolaj | racolajul |
| plural | racolaje | racolajele | |
| genitiv-dativ | singular | racolaj | racolajului |
| plural | racolaje | racolajelor | |