RACLÓR s.n. 1. Dispozitiv mobil servind la curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. Lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, folosită pentru așchiere; răzuitor. [Cf. fr. racloir]. substantiv neutruraclor
RACLÓR s. n. 1. dispozitiv mobil pentru curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, pentru așchiere; răzuitor. (< fr. racloir) substantiv neutruraclor
raclór (ra-clor) s. n., pl. racloáre substantiv neutruraclor
RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației. 2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. – Cf. fr. r a c l o i r. substantiv neutruraclor
raclor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | raclor | raclorul |
plural | racloare | racloarele | |
genitiv-dativ | singular | raclor | raclorului |
plural | racloare | racloarelor |