RACLÉTĂ s.f. (Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. [< fr. raclette]. substantiv femininracletă
RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette) substantiv femininracletă
raclétă (ra-cle-) s. f., g.-d. art. raclétei; pl. racléte substantiv femininracletă
RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește Ia curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette. substantiv femininracletă
racletă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | racletă | racleta |
plural | raclete | racletele | |
genitiv-dativ | singular | raclete | racletei |
plural | raclete | racletelor |