RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. adjectivracla
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) verb tranzitivracla
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză verb tranzitivracla
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. verb tranzitivracla
raclat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | raclat | raclatul | raclată | raclata |
plural | raclați | raclații | raclate | raclatele | |
genitiv-dativ | singular | raclat | raclatului | raclate | raclatei |
plural | raclați | raclaților | raclate | raclatelor |