RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla]. substantiv femininraclare
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla. substantiv femininraclare
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. verb tranzitivracla
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) verb tranzitivracla
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză verb tranzitivracla
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. verb tranzitivracla
raclare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | raclare | raclarea |
plural | raclări | raclările | |
genitiv-dativ | singular | raclări | raclării |
plural | raclări | raclărilor |