RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla]. substantiv feminin raclare
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla. substantiv feminin raclare
racláre (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclắrii; pl. raclắri substantiv feminin raclare
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. verb tranzitiv racla
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) verb tranzitiv racla
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. verb tranzitiv racla
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză verb tranzitiv racla
| raclare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | raclare | raclarea |
| plural | raclări | raclările | |
| genitiv-dativ | singular | raclări | raclării |
| plural | raclări | raclărilor | |