RACLÁJ s.n. Curățire, răzuire. ♦ Curățire a unui țesut bolnav (infectat etc.) făcută cu chiureta. ♦ Operație chirurgicală prin care se îndepărtează din uter ovulul fecundat; chiuretaj. [< fr. raclage]. substantiv neutru raclaj
RACLÁJ s. n. curățire a stratului superficial al mucoasei uterine pentru îndepărtarea ovulului fecundat; chiuretaj. (< fr. raclaje) substantiv neutru raclaj
RACLÁJ, raclaje, s. n. Intervenție chirurgicală care constă în curățarea țesuturilor organice bolnave cu ajutorul chiuretei. ♦ Spec. Curățarea stratului superficial al mucoasei uterine cu ajutorul chiuretei, pentru a îndepărta ovulul fecundat; chiuretaj. – Din fr. raclage. substantiv neutru raclaj
racláj (ra-claj) s. n., pl. racláje substantiv neutru raclaj
raclaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | raclaj | raclajul |
plural | raclaje | raclajele | |
genitiv-dativ | singular | raclaj | raclajului |
plural | raclaje | raclajelor |