www.ReduPedia.ro
Definitie raclă - ce inseamna raclă - Dex Online

raclă definitie

raćlă (rácle), s. f.1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. substantiv feminin raćlă

RACLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. substantiv feminin raclă

ráclă, -e, s.f. – 1. Sicriu, coștiug. 2. Ladă, cutie de lemn. – Din sl. raka „mormânt„, cf. bg. rakla (DER). substantiv feminin raclă

ráclă f., pl. e (bg. rakla, ladă, cufăr; sîrb. raka, groapă, mormînt; rus. ráka, secriŭ de sfînt; ceh. raka, secriŭ, d. vsl. raka, mormînt, got. arka, care vine d. lat. arca, ladă, arcă. Cp. cu lat. Albis, germ. Elbe, sl. Laba, de unde și numele Polabilor). Vest. (lacră). Ladă (azĭ înlocuită, în general, pin [!] dulap). Plasă de ulucă (de zaplaz) de la un par la altu. Romb orĭ pătrat la țesătură orĭ la broderie. Est (raclă). Secriŭ (maĭ ales de sfînt). Mare cutie rătundă [!] închisă ermetic de păstrat brînză, unt ș. a. (scatulcă). Spațiu dintre grinzile unuĭ tavan orĭ dintre cărările unuĭ ogor saŭ uneĭ grădinăriĭ (V. leasă). Subdiviziune de plută (Siret). substantiv feminin raclă

ráclă (pop.) (ra-clă) s. f., g.-d. art. ráclei; pl. rácle substantiv feminin raclă

raclă f. 1. vas sacru de păstrat moaște sau sf. cuminecătură; 2. Mold. coșciug: păru-i de aur curge din raclă la pământ EM.; 3. cutie de lemn de păstrat brânză, unt, etc.; 4. rând de podele între două grinzi la o casă țărănească. [Bulg. RAKLŬ, cutie, ladă (v. lacră)]. substantiv feminin raclă

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. verb tranzitiv racla

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) verb tranzitiv racla

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. verb tranzitiv racla

raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză verb tranzitiv racla

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului raclă

raclă   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) racla raclare raclat raclând singular plural
raclând raclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) raclez (să) raclez raclam raclai raclasem
a II-a (tu) raclezi (să) raclezi raclai raclași raclaseși
a III-a (el, ea) raclea (să) raclai racla raclă raclase
plural I (noi) raclăm (să) raclăm raclam raclarăm raclaserăm
a II-a (voi) raclați (să) raclați raclați raclarăți raclaserăți
a III-a (ei, ele) raclea (să) racleze raclau racla raclaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z