rácilă f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer). Boală microbiană ascunsă și incurabilă saŭ grea de vindecat: mĭ-a trecut tusea, dar tot maĭ am o racilă la coastă. – Și ráhilă (Munt. vest). substantiv femininracilă
ràcilă f. rană incurabilă. [Derivat din rac, prin o metaforă analogă cu cea din cancer]. substantiv femininràcilă
RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec. substantiv femininracilă
RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor. – Din rac. substantiv femininracilă
răcílă, V. răcĭul. substantiv femininrăcilă
răcílă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcílei; pl. răcíle substantiv femininrăcilă
RĂCÍLĂ, racile, s. f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din sb. racilo. substantiv femininrăcilă
răcĭúl n., pl. urĭ și e (cp. cu ung. rácsolni, a închide cu gratiĭ, rácsázni, a prinde racĭ cu plasa). Fc. Plasă de prins racĭ (un cerc cu plasă în care s´a pus mîncare). – Și răcílă (Zimnicea) f., pl. e. substantiv femininrăcĭul
racilă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | racilă | racila |
plural | racile | racilele | |
genitiv-dativ | singular | racile | racilei |
plural | racile | racilelor |