RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur]. substantiv masculin și feminin rabotor
RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur) substantiv masculin și feminin rabotor
RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur. substantiv masculin și feminin rabotor
rabotór s. m., pl. rabotóri substantiv masculin și feminin rabotor
| rabotor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rabotor | rabotorul | rabotoare | rabotoarea |
| plural | rabotori | rabotorii | rabotoare | rabotoarele | |
| genitiv-dativ | singular | rabotor | rabotorului | rabotoare | rabotoarei |
| plural | rabotori | rabotorilor | rabotoare | rabotoarelor | |