RABOTÁT s.n. Rabotare. ♦ Mașină de rabotat = raboteză. [< rabota]. adjectivrabotat
RABOTÁT s. n. Rabotare. – V. rabota. adjectivrabotat
RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter]. verb tranzitivrabota
RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter) verb tranzitivrabota
rabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 raboteáză verb tranzitivrabota
RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter. verb tranzitivrabota
rabotat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rabotat | rabotatul | rabotată | rabotata |
plural | rabotați | rabotații | rabotate | rabotatele | |
genitiv-dativ | singular | rabotat | rabotatului | rabotate | rabotatei |
plural | rabotați | rabotaților | rabotate | rabotatelor |