rabota definitie
- Vezi aici mai multe rimerabota
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuota
RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter]. verb tranzitivrabota
RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter) verb tranzitivrabota
rabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 raboteáză verb tranzitivrabota
RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter. verb tranzitivrabota
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirabota
| rabota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)rabota | rabotare | rabotat | rabotând | singular | plural | ||
| rabotând | rabotați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | rabotez | (să)rabotez | rabotam | rabotai | rabotasem | |
| a II-a (tu) | rabotezi | (să)rabotezi | rabotai | rabotași | rabotaseși | ||
| a III-a (el, ea) | rabotează | (să)rabotai | rabota | rabotă | rabotase | ||
| plural | I (noi) | rabotăm | (să)rabotăm | rabotam | rabotarăm | rabotaserăm | |
| a II-a (voi) | rabotați | (să)rabotați | rabotați | rabotarăți | rabotaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | rabotează | (să)raboteze | rabotau | rabotară | rabotaseră | ||