rablagit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimerablagit
- Vezi aici mai multe rimerablagit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugit
rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit adjectivrablagit
RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă adj.] – V. rablagi. adjectivrablagit
RĂBLĂGÍT, -Ă adj. v. rablagit. adjectivrăblăgit
RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi) verbrablagi
rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. ființe) a-și pierde puterile / vigoarea / sănătatea; a se ramoli verbrablagi
RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. verbrăblăgi
!rablagí (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablagéște, imperf. 3 sg. se rablageá; conj. prez. 3 să se rablageáscă verbrablagi
RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). verbrablagi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirablagit
| rablagit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rablagit | rablagitul | rablagită | rablagita |
| plural | rablagiți | rablagiții | rablagite | rablagitele | |
| genitiv-dativ | singular | rablagit | rablagitului | rablagite | rablagitei |
| plural | rablagiți | rablagiților | rablagite | rablagitelor | |