rablagit definitie

credit rapid online ifn

rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit adjectivrablagit

RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă adj.] – V. rablagi. adjectivrablagit

credit rapid online ifn

RĂBLĂGÍT, -Ă adj. v. rablagit. adjectivrăblăgit

RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi) verbrablagi

rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. ființe) a-și pierde puterile / vigoarea / sănătatea; a se ramoli verbrablagi

RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. verbrăblăgi

!rablagí (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablagéște, imperf. 3 sg. se rablageá; conj. prez. 3 să se rablageáscă verbrablagi

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). verbrablagi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirablagit

rablagit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rablagit rablagitul rablagi rablagita
plural rablagiți rablagiții rablagite rablagitele
genitiv-dativ singular rablagit rablagitului rablagite rablagitei
plural rablagiți rablagiților rablagite rablagitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z