rablagi definitie
- Vezi aici mai multe sinonimerablagi
- Vezi aici mai multe rimerablagi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuagi
RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi) verbrablagi
rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. ființe) a-și pierde puterile / vigoarea / sănătatea; a se ramoli verbrablagi
!rablagí (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablagéște, imperf. 3 sg. se rablageá; conj. prez. 3 să se rablageáscă verbrablagi
RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). verbrablagi
RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. verbrăblăgi
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirablagi
| rablagi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)rablagi | rablagire | rablagit | rablagind | singular | plural | ||
| rablagind | rablagiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | rablagesc | (să)rablagesc | rablageam | rablagii | rablagisem | |
| a II-a (tu) | rablagești | (să)rablagești | rablageai | rablagiși | rablagiseși | ||
| a III-a (el, ea) | rablagește | (să)rablageai | rablagea | rablagi | rablagise | ||
| plural | I (noi) | rablagim | (să)rablagim | rablageam | rablagirăm | rablagiserăm | |
| a II-a (voi) | rablagiți | (să)rablagiți | rablageați | rablagirăți | rablagiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | rablagesc | (să)rablagească | rablageau | rablagiră | rablagiseră | ||