RABÁTERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [< rabate]. substantiv femininrabatere
rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri substantiv femininrabatare
RABÁTERE s. f., v. rabatare. substantiv femininrabatere
RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. verb tranzitivrabate
*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate verb tranzitivrabata
RABÁTE vb. III v. rabata. verb tranzitivrabate
rabatere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rabatere | rabaterea |
plural | rabateri | rabaterile | |
genitiv-dativ | singular | rabateri | rabaterii |
plural | rabateri | rabaterilor |