RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. verb tranzitivrabate
RABÁTE vb. III v. rabata. verb tranzitivrabate
rabate verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rabate | rabatere | rabătut | rabătând | singular | plural | ||
rabătând | rabateți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rabat | (să)rabat | rabăteam | rabătui | rabătusem | |
a II-a (tu) | rabați | (să)rabați | rabăteai | rabătuși | rabătuseși | ||
a III-a (el, ea) | rabate | (să)rabăteai | rabătea | rabătu | rabătuse | ||
plural | I (noi) | rabatem | (să)rabatem | rabăteam | rabăturăm | rabătuserăm | |
a II-a (voi) | rabateți | (să)rabateți | rabăteați | rabăturăți | rabătuserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rabat | (să)rabată | rabăteau | rabătură | rabătuseră |