RABATÁT, -Ă, rabatați, -te, adj. 1. Care a fost rotit în jurul unei drepte (pe care o conține). 2. Pliat. – V. rabata. adjectivrabatat
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre) verb tranzitivrabata
*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate verb tranzitivrabata
RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre. verb tranzitivrabata
rabatat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rabatat | rabatatul | rabatată | rabatata |
plural | rabatați | rabatații | rabatate | rabatatele | |
genitiv-dativ | singular | rabatat | rabatatului | rabatate | rabatatei |
plural | rabatați | rabataților | rabatate | rabatatelor |