RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre) verb tranzitivrabata
RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre. verb tranzitivrabata
RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. verb tranzitivrabate
*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate verb tranzitivrabata
RABÁTE vb. III v. rabata. verb tranzitivrabate
rabata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rabata | rabatare | rabatat | rabatând | singular | plural | ||
rabatând | rabatați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rabatez | (să)rabatez | rabatam | rabatai | rabatasem | |
a II-a (tu) | rabatezi | (să)rabatezi | rabatai | rabatași | rabataseși | ||
a III-a (el, ea) | rabatează | (să)rabatai | rabata | rabată | rabatase | ||
plural | I (noi) | rabatăm | (să)rabatăm | rabatam | rabatarăm | rabataserăm | |
a II-a (voi) | rabatați | (să)rabatați | rabatați | rabatarăți | rabataserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rabatează | (să)rabateze | rabatau | rabatară | rabataseră |