RABÁRBURĂ, rabarbure, s. f. (Bot.; reg.) Revent (Rheum officinale). – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara. substantiv femininrabarbură
rabarbură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rabarbură | rabarbura |
plural | rabarbure | rabarburele | |
genitiv-dativ | singular | rabarbure | rabarburei |
plural | rabarbure | rabarburelor |