RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. adjectivrabate
RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. verb tranzitivrabate
*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate verb tranzitivrabata
RABÁTE vb. III v. rabata. verb tranzitivrabate
rabătut | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rabătut | rabătutul | rabătută | rabătuta |
plural | rabătuți | rabătuții | rabătute | rabătutele | |
genitiv-dativ | singular | rabătut | rabătutului | rabătute | rabătutei |
plural | rabătuți | rabătuților | rabătute | rabătutelor |