răzuit definitie

RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui. adjectivrăzuit

răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî. verb tranzitivrăzui

rắzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n´are a face !). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă. verb tranzitivrăzuĭ

răzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 să răzuiáscă verb tranzitivrăzui

răzuì v. 1. a lua părți din ceva cu un instrument tăios; 2. a șterge, a netezi. [V. raz]. verb tranzitivrăzuì

RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui. verb tranzitivrăzui

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie). verb tranzitivarăzuiprapurele

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit. verb tranzitivbunderăzuitizmene

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăzuit

răzuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răzuit răzuitul răzui răzuita
plural răzuiți răzuiții răzuite răzuitele
genitiv-dativ singular răzuit răzuitului răzuite răzuitei
plural răzuiți răzuiților răzuite răzuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z