răzbun definitie

1) răzbún n., pl. urĭ (d. răzbun 2). Est. Rar. Răgaz, răspas: dușmaniĭ nu-ĭ da răzbun (Nec. Let. 2, 253, și Neam. Rom. Lit. 2, 810). Maram. Voĭe bună, veselie: La Paște și Crăcĭun Toată lumea-ĭ cu răzbun (P. P.). Timp frumos, senin. substantiv neutru răzbun

răzbún, s.n. – (înv.) Liniște, pace, voioșie: „La Paște și la Crăciun / Toată lumea-i cu răzbun” (Brediceanu 1957: 166). – Der. regr. din răzbuna (DEX). substantiv neutru răzbun

răzbún (înv., rar) s. n. substantiv neutru răzbun

răsbun n. odihnă, pace: foamea nu-i dedea răsbun. [Abstras din răsbunà]. substantiv neutru răsbun

RĂZBÚN s. n. 1. (înv.) Liniște, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv). substantiv neutru răzbun

2) răzbún, a v. tr. (răs- și bun, adică „fac ĭar bun”). Aplic pedeapsă p. rău făcut: a răzbuna o insultă, Traĭan îl răzbună pe Longin învingîndu-l pe Decebal. V. refl. Fac răŭ p. rău făcut mie: s´a răzbunat pe el de cele ce ĭ-a făcut. Timpu se răzbună, se înseninează, se face ĭar frumos. verb tranzitiv răzbun

răzbuná (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbúnă verb tranzitiv răzbuna

răsbunà v. 1. a face din nou bun, a deveni iar bună (vremea), a se însenina: cum se răsbun’ un vifor sburând din nor în nor EM.; 2. a face din nou bun (răul comis): în vechime ucigașul plătia o sumă hotărîtă rudelor ucisului (v. răscumpărà); 3. a inflige însuș pedeapsa, a face rău pentru rău: s´a răsbunat. [Din răs (= lat. RE EX) și bun]. verb tranzitiv răsbunà

RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăștia. 2. Tranz. (în expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Pref. răz- + bun. verb tranzitiv răzbuna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răzbun

răzbun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răzbun răzbunul
plural
genitiv-dativ singular răzbun răzbunului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z