rătund definitie

rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît [!] din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam. adjectiv rătund

rătund a. V. rotund. [Vechiu-lat. RETUNDUS = clasic ROTUNDUS]. adjectiv rătund

RĂTÚND, -Ă adj. v. rotund. adjectiv rătund

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rătund

rătund   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rătund rătundul rătundă rătunda
plural rătunzi rătunzii rătunde rătundele
genitiv-dativ singular rătund rătundului rătunde rătundei
plural rătunzi rătunzilor rătunde rătundelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z