reduceri si promotii 2018
Definitie răsucit - ce inseamna răsucit - Dex Online

răsucit definitie

RĂSUCÍT, -Ă, răsuciți, -te, adj. Care a fost supus unei operații de răsucire (1). ♦ În formă de spirală. ♦ (Despre țigări) Făcut cu mâna prin înfășurarea tutunului într-o foiță. – V. răsuci. adjectiv răsucit

răsucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsucésc, imperf. 3 sg. răsuceá; conj. prez. 3 să răsuceáscă verb tranzitiv răsuci

răsucì v. 1. a suci de mai multe ori: a răsuci un paiu; 2. a întoarce cu violență: i-a răsucit brațul; 3. a întoarce mereu: a-și răsuci mustața; 4. a se învârti: mă răsucesc într’un picior CR. [V. sucì]. verb tranzitiv răsucì

RĂSUCÍ, răsucesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz, A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfașurând unele în jurul altora. ♦ Tranz. A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. Tranz. și refl. A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ Tranz. A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. ◊ Expr. (Tranz.) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. Tranz. și refl. A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția, ◊ Expr. (Tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ Tranz. A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-1 frânge. 5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ Spec. A înfășură cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. Tranz. A înfășură, a depăna un fir în jurul unui suport. – Pref. răs- + suci. verb tranzitiv răsuci

răsucésc v. tr. (vsl. rasukati-rasučon, a răsuci, d. sukati, a suci; sîrb. raz-sukati, rus. raz-sučitĭ. V. sucesc). Sucesc de maĭ multe orĭ: a răsuci un fir de ață, a-țĭ răsuci mustața. Scrîntesc, luxez: șĭ-a răsucit picĭoru. A te răsuci într´un picĭor, a fi foarte vioĭ și harnic. verb tranzitiv răsucesc

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). verb tranzitiv arăsucicuțitulînrană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răsucit

răsucit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsucit răsucitul răsuci răsucita
plural răsuciți răsuciții răsucite răsucitele
genitiv-dativ singular răsucit răsucitului răsucite răsucitei
plural răsuciți răsuciților răsucite răsucitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z