reduceri si promotii 2018
Definitie răsturna - ce inseamna răsturna - Dex Online

răsturna definitie

răstórn, a -turná v. tr. (răs- și torn). Întorc cu susu´n jos: răstorn un pahar de pe masă, corabia s´a răsturnat, bate un vînt de te răstoarnă. Fig. Daŭ jos, fac să cadă, înlătur, dobor: a răsturna un ministru, un minister, o sistemă, o teorie. V. refl. Fam. Mă tolănesc orĭ mă trîntesc pe spate: a fuma răsturnat în fotoliŭ. – În Mold. sud și -ón, -uná (ca fereastă, frate, cĭur îld. -stră, *fratre, *criur). verb tranzitiv răstorn

răsturná (a ~) vb., ind. prez. 3 răstoárnă verb tranzitiv răsturna

răsturnà v. 1. a arunca la pământ: vântul răstoarnă copacii; 2. fig. a doborî, a distruge: a răsturna de pe tron, a răsturna o doctrină; 3. a strica ordinea, a deranja: ai răsturnat toată casa; 4. a se da peste cap: s’a răsturnat în trăsură. [Slav. RAS și turnà]. verb tranzitiv răsturnà

RĂSTURNÁ, răstórn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. ◊ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Pref. răs- + turna. verb tranzitiv răsturna

a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti. verb tranzitiv aiserăsturna

a răsturna cu roțile-n sus expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitiv arăsturnacuroțilensus

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului răsturna

răsturna   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răsturna răsturnare răsturnat răsturnând singular plural
răsturnând răsturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răstorn (să) răstorn răsturnam răsturnai răsturnasem
a II-a (tu) răstorni (să) răstorni răsturnai răsturnași răsturnaseși
a III-a (el, ea) răstoarnă (să) răsturnai răsturna răsturnă răsturnase
plural I (noi) răsturnăm (să) răsturnăm răsturnam răsturnarăm răsturnaserăm
a II-a (voi) răsturnați (să) răsturnați răsturnați răsturnarăți răsturnaserăți
a III-a (ei, ele) răstoarnă (să) răstoarne răsturnau răsturna răsturnaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z