reduceri si promotii 2018
Definitie răsculare - ce inseamna răsculare - Dex Online

răsculare definitie

răsculáre (rar) s. f., g.-d. art. răsculắrii substantiv feminin răsculare

răsculare f. rebeliune. [V. răsculà]. substantiv feminin răsculare

RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula. substantiv feminin răsculare

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic [!] cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc. verb tranzitiv răscol

răsculá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoálă verb tranzitiv răscula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina]. verb tranzitiv răsculà

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a pomi sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula. verb tranzitiv răscula

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răsculare

răsculare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsculare răscularea
plural răsculări răsculările
genitiv-dativ singular răsculări răsculării
plural răsculări răsculărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z