reduceri si promotii 2018
Definitie răscoli - ce inseamna răscoli - Dex Online

răscoli definitie

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic [!] cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc. verb tranzitiv răscol

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă verb tranzitiv răscoli

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând]. verb tranzitiv răscolì

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva său ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ◊ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti. verb tranzitiv răscoli

răsculá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoálă verb tranzitiv răscula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina]. verb tranzitiv răsculà

răscolí (răscolésc, răscolít), vb.1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. Sl. raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s. n. (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din sl. raskolŭ „despărțire”; răscoală, s. f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s. m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”. verb tranzitiv răscoli

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a pomi sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula. verb tranzitiv răscula

răscolésc v. tr. (vsl. raskoliti sen, a se despica, d. klati, a împunge; nsl. razkoliti, a despica). Scotocesc (scormolesc) punînd în dezordine: a răscolit toate lucrurile pîn´a găsit cuțitu. Fig. A răscoli cele liniștite (lat. quieta movére), a răscoli urile saŭ alte pasiunĭ. A răscoli oile, a le separa luîndu-șĭ fie-care stăpîn oile luĭ. verb tranzitiv răscolesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului răscoli

răscoli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răscoli răscolire răscolit răscolind singular plural
răscolind răscoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răscolesc (să) răscol răscoleam răscolii răscolisem
a II-a (tu) răscoli (să) răscolești răscoleai răscoliși răscoliseși
a III-a (el, ea) răscolește (să) răscoleai răscolea răscoli răscolise
plural I (noi) răscolim (să) răscolim răscoleam răscolirăm răscoliserăm
a II-a (voi) răscoliți (să) răscoliți răscoleați răscolirăți răscoliserăți
a III-a (ei, ele) răscolesc (să) răscoale răscoleau răscoli răscoliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z