reduceri si promotii 2018
Definitie răscoală - ce inseamna răscoală - Dex Online

răscoală definitie

răscoală (oa dift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărțire, schizmă, raskolŭ, răscoală; bg. sîrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răzmiriță [!]. substantiv feminin răscoală

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále substantiv feminin răscoală

răscoală f. revoltă. [Slav. RASKOLA, desbinare]. substantiv feminin răscoală

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. si. r a s c k o l a „schismă, despărțire”. substantiv feminin răscoală

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic [!] cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc. verb tranzitiv răscol

răsculá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoálă verb tranzitiv răscula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina]. verb tranzitiv răsculà

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând]. verb tranzitiv răscolì

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a pomi sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula. verb tranzitiv răscula

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă verb tranzitiv răscoli

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva său ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ◊ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti. verb tranzitiv răscoli

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răscoală

răscoală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răscoa răscoala
plural răscoale răscoalele
genitiv-dativ singular răscoale răscoalei
plural răscoale răscoalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z