răsad definitie

răsád n., pl. urĭ (sîrb. bg. razsad, rasad, rasada, rus. razsád. V. posadă). Plantă saŭ copăcel transplantat orĭ destinat transplantăriĭ: răsadurĭ de garoafe, de trandafirĭ. Și colectiv: răsad frumos. substantiv neutru răsad

răsád s. n., pl. răsáduri substantiv neutru răsad

răsad n. 1. arbust proaspăt plantat; 2. fig semânță: săgeți ce prind răsad de moarte ’n piepturi omenești AL. [Serb. RASAD, butaș de transplantat]. substantiv neutru răsad

RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. – Din bg. razsad, sb. rasad. substantiv neutru răsad

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răsad

răsad   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsad răsadul
plural răsaduri răsadurile
genitiv-dativ singular răsad răsadului
plural răsaduri răsadurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z