răsăritean definitie

răsăriteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orășenesc. Românu zice obișnuit biserica răsărituluĭ saŭ din răsărit. Cp. cu județean). adjectivrăsăritean

răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; adj. f. răsăriteánă, pl. răsăriténe adjectivrăsăritean

răsăritean a. și m. 1. oriental; 2. ce ține de biserica greacă. adjectivrăsăritean

RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj., s. m. 1. Adj. De la răsărit1, situat la răsărit1. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. 2. S. m. Locuitor din răsărit1; oriental. – Răsărit1 + suf. -ean. adjectivrăsăritean

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe adjectivgreco-răsăritean

GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean. adjectivgreco-răsăritean

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăsăritean

răsăritean   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsăritean răsăriteanul răsăritea răsăriteana
plural răsăriteni răsăritenii răsăritene răsăritenele
genitiv-dativ singular răsăritean răsăriteanului răsăritene răsăritenei
plural răsăriteni răsăritenilor răsăritene răsăritenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z