reduceri si promotii 2018
Definitie răpi - ce inseamna răpi - Dex Online

răpi definitie

rî́pă f., pl. e și (est) ĭ (lat. rîpa, mal; it. riva, sic. ripa, fr. rive, pv. sp. pg. riba). D. rom. vine rut. rypa, povîrniș). Mare surpătură de pămînt, loc surpat orĭ foarte povîrnit (dar maĭ mic de cît [!] prăpastia). A da pe cineva de rîpă (saŭ: de mal), a-l prăpădi, a-l da peiriĭ [!]. – Pl. e. V. la sodom. substantiv feminin rîpă

râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA]. substantiv feminin râpă

rîpésc, V. răpesc. temporar rîpesc

răpésc v. tr. (lat. rápere, a răpi, vgr. ῾arpázo, vsl. grabiti [V. grăbesc]; it. rapire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. Ĭaŭ cu forța: lupu a răpit o oaĭe, Austrieciĭ ne răpise Bucovina, ĭar Rușiĭ Basarabia. Fig. Ĭaŭ, nimicesc: moartea l-a răpit (= ĭ-a răpit vĭața), acest lucru ĭ-a răpit fericirea. Transport, încînt, extaziez, fac să uĭte unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. – În est rîpesc (ca´n est pîșesc îld. pășesc). Rar și hrăpesc (supt [!] infl. slavă). Vechĭ el rape, să rapă. temporar răpesc

răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir.Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt. verb tranzitiv răpi

rápă, verb. V. răpesc. verb tranzitiv rapă

rápe verb. V. răpesc. verb tranzitiv rape

răpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 să răpeáscă verb tranzitiv răpi

răpì v. 1. a apuca cu forța; 2. a lua înainte de timp: moartea răpește pe cei tineri; 3. a transporta de bucurie, de admirațiune: cum o vede, se răpește de mândrețea ei BOL., al ei suflet se răpește EM. [Lat. RAPERE; sensul 3 după fr. ravir]. verb tranzitiv răpì

RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Lat. rapire (= rapere). verb tranzitiv răpi

răpésc v. tr. (lat. rápere, a răpi, vgr. ῾arpázo, vsl. grabiti [V. grăbesc]; it. rapire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. Ĭaŭ cu forța: lupu a răpit o oaĭe, Austrieciĭ ne răpise Bucovina, ĭar Rușiĭ Basarabia. Fig. Ĭaŭ, nimicesc: moartea l-a răpit (= ĭ-a răpit vĭața), acest lucru ĭ-a răpit fericirea. Transport, încînt, extaziez, fac să uĭte unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. – În est rîpesc (ca´n est pîșesc îld. pășesc). Rar și hrăpesc (supt [!] infl. slavă). Vechĭ el rape, să rapă. verb tranzitiv răpesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului răpi

răpi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răpi răpire răpit răpind singular plural
răpind răpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răpesc (să) răpesc răpeam răpii răpisem
a II-a (tu) răpești (să) răpești răpeai răpiși răpiseși
a III-a (el, ea) răpește (să) răpeai răpea răpi răpise
plural I (noi) răpim (să) răpim răpeam răpirăm răpiserăm
a II-a (voi) răpiți (să) răpiți răpeați răpirăți răpiserăți
a III-a (ei, ele) răpesc (să) răpească răpeau răpi răpiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z