reduceri si promotii 2018
Definitie răni - ce inseamna răni - Dex Online

răni definitie

RANI- elem. „broască”. (< it., engl. rani-, cf. lat. rana) invariabil rani

ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni substantiv feminin rană

rană f. 1. ruptură în părțile moi ale corpului; 2. fig. suferință, durere: rănile inimei. [Slav. RANA]. substantiv feminin rană

ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană). substantiv feminin rană

ránă f., pl. rănĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sîrb. rus. rána, rană). Leziune produsă în carne pintr´o [!] lovitură c´un glonț orĭ c´o armă ascuțită: o rană din bătălie. Fig. Suferință morală, întristare adîncă: ranele [!] vrăjmășieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382). substantiv feminin rană

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana. substantiv feminin rană

a pune degetul pe rană expr. a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. substantiv feminin apunedegetulperană

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). substantiv feminin arăsucicuțitulînrană

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva). substantiv feminin aînvârticuțitulînrană

răní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 să răneáscă verb tranzitiv răni

rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP. verb tranzitiv rănì

rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. [Bulg. RINĬ, a strânge, a ridica (cu lopata)]. verb tranzitiv rănì

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-1 îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti. verb tranzitiv răni

rîní (rânésc, rânít), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti. verb tranzitiv rîni

râní, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu liptí” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER). verb tranzitiv râni

râní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 să râneáscă verb tranzitiv râni

RÂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina. verb tranzitiv râni

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc. verb tranzitiv rănesc

2) rînésc, V. rănesc. verb tranzitiv rînesc

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc. verb tranzitiv rănesc

1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț. verb tranzitiv rînesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului răni

răni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răni rănire rănit rănind singular plural
rănind răniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rănesc (să) rănesc răneam rănii rănisem
a II-a (tu) rănești (să) rănești răneai răniși răniseși
a III-a (el, ea) rănește (să) răneai rănea răni rănise
plural I (noi) rănim (să) rănim răneam rănirăm răniserăm
a II-a (voi) răniți (să) răniți răneați rănirăți răniserăți
a III-a (ei, ele) rănesc (să) rănească răneau răni răniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z