rămurea definitie

RĂMURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. n. și f. Diminutiv al lui ramură. substantiv feminin rămurel

rămureá și -rícă f., pl. rele (dim. d. ramură). Ramură mică, crănguță [!]. substantiv feminin rămurea

rămureá/rămurícă s. f., g.-d. art. rămurélei; pl. rămuréle, art. rămurélele substantiv feminin rămurea

RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (La pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis). – Ramură + suf. -ea, -ică. substantiv feminin rămurea

rămurícă v. rămureá substantiv feminin rămurică

rămurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 să rămureáscă verb rămuri

RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură. verb rămuri

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rămurea

rămurea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rămurea rămureaua
plural rămurele rămurelele
genitiv-dativ singular rămurele rămurelei
plural rămurele rămurelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z