răguși definitie

răgușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușésc, imperf. 3 sg. răgușeá; conj. prez. 3 să răgușeáscă verb răguși

răgușì v. a pierde vocea, a nu putea vorbi bine. [Tras din lat. RAVUS (= RAUCUS), de unde rag, cu sufixul ]. verb răgușì

RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et nec. Cf. gușă. verb răguși

răgușésc v. intr. (ră- și gușă. V. suguș și străgușez). Mă îmbolnăvesc de răgușeală. verb răgușesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului răguși

răguși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răguși răgușire răgușit răgușind singular plural
răgușind răgușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răgușesc (să) răgușesc răgușeam răgușii răgușisem
a II-a (tu) răgușești (să) răgușești răgușeai răgușiși răgușiseși
a III-a (el, ea) răgușește (să) răgușeai răgușea răguși răgușise
plural I (noi) răgușim (să) răgușim răgușeam răgușirăm răgușiserăm
a II-a (voi) răgușiți (să) răgușiți răgușeați răgușirăți răgușiserăți
a III-a (ei, ele) răgușesc (să) răgușească răgușeau răguși răgușiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z