răcoritor definitie

răcoritór, -oáre adj. Care răcorește: un zefir răcoritor. S. n., pl. oare. Băutură saŭ sirop răcoritor, ca limonada, îmghețata ș. a. adjectiv răcoritor

răcoritór adj. m., pl. răcoritóri; f. sg. și pl. răcoritoáre adjectiv răcoritor

răcoritor a. care răcorește. adjectiv răcoritor

RĂCORITÓR, -OÁRE, răcoritori, -oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcorește; răcoros. ♦ (Substantivat, f.) Băutură care astâmpără setea, care răcorește. – Răcori + suf. -tor. adjectiv răcoritor

!răcoritoáre s. f., g.-d. art. răcoritoárei; pl. răcoritoáre adjectiv răcoritoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului răcoritor

răcoritor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răcoritor răcoritorul răcoritoare răcoritoarea
plural răcoritori răcoritorii răcoritoare răcoritoarele
genitiv-dativ singular răcoritor răcoritorului răcoritoare răcoritoarei
plural răcoritori răcoritorilor răcoritoare răcoritoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z