rășină definitie

rășínă (rășíni), s. f. – Smoală, catran. – Mr. (a)rușină. Lat. resῑna (Pușcariu 1443, REW 7244), cf. alb. ršinë (Philippide, II, 652). – Der. rășinos, adj. (cu rășină), a cărui der. directă din lat. resῑnōsus (Pușcariu 1444) este incertă. substantiv feminin rășină

rășínă f., pl. ĭ (lat. resina, d. vgr. retine, d. réo, curg; it. cat. sp. resina, pv. rezina, fr. résine). Un fel de cleĭ care se scurge din uniĭ copacĭ, maĭ ales din brazĭ, și care arde foarte ușor, din care cauză se și întrebuințează la făcut torțe. (E bună și pentru afumat în casă, că răspîndește un miros sănătos). – În est și rîșină. Aĭurea și rușină. substantiv feminin rășină

rășínă s. f., g.-d. art. rășínii; pl. rășíni substantiv feminin rășină

rășină f. materie inflamabilă ce curge din unii arbori (pin, brad). [Lat. RESINA]. substantiv feminin rășină

RĂȘÍNĂ, rășini, s. f. Nume generic dat unor substanțe lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetică. – Lat. resina. substantiv feminin rășină

rîșínă, V. rășină. temporar rîșină

rășínă f., pl. ĭ (lat. resina, d. vgr. retine, d. réo, curg; it. cat. sp. resina, pv. rezina, fr. résine). Un fel de cleĭ care se scurge din uniĭ copacĭ, maĭ ales din brazĭ, și care arde foarte ușor, din care cauză se și întrebuințează la făcut torțe. (E bună și pentru afumat în casă, că răspîndește un miros sănătos). – În est și rîșină. Aĭurea și rușină. temporar rășină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rășină

rășină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răși rășina
plural rășini rășinile
genitiv-dativ singular rășini rășinii
plural rășini rășinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z