RĂȘCHIRÁT, -Ă, rășchirați, -te, adj. Depărtat, întins în lături. ♦ împrăștiat; răsfirat. ♦ Ramificat, rămuros. [Var.: răschirát, -ă adj.] – V. rășchira. adjectiv rășchirat
RĂSCHIRÁT, -Ă adj. v. rășchirat. adjectiv răschirat
răsfír, a -á v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într´un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin [!] Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir. verb tranzitiv răsfir
rășchír v. tr. răsfir. verb tranzitiv rășchir
răschír v. tr. V. răsfir. verb tranzitiv răschir
răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală]. verb tranzitiv răsfirà
rășchirá (rășchír, rășchirát), vb. – 1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti ‹ širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir. verb tranzitiv rășchira
!rășchirá (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchíră/rășchireáză verb tranzitiv rășchira
răschirà v. 1. a răsfira: frunza că mi-o răschira POP.; 2. a depăna. [Rostire dialectală din răsfira]. verb tranzitiv răschirà
RĂSCHIRÁ vb. I v. rășchira. verb tranzitiv răschira
RĂȘCHIRÁ, rășchír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez. – Var.: răschirá vb. I] – Cf. răsfira. verb tranzitiv rășchira
rășchirat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rășchirat | rășchiratul | rășchirată | rășchirata |
plural | rășchirați | rășchirații | rășchirate | rășchiratele | |
genitiv-dativ | singular | rășchirat | rășchiratului | rășchirate | rășchiratei |
plural | rășchirați | rășchiraților | rășchirate | rășchiratelor |