röntgen definitie

RÖNTGEN s.m. v. roentgen. substantiv masculin röntgen

RÖNTGEN- v. roentgen-. substantiv masculin röntgen

RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen) substantiv masculin röntgen

RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖ'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen) substantiv masculin röntgen

Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu substantiv masculin röntgen

!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r substantiv masculin röntgen

!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n. substantiv masculin röntgen

RÖNTGEN, (1) röntgeni, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ (Adjectival) Raze rontgen. 2. S. n. Aparat cu care se produc raze X. [Pr.: röntghen.Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. substantiv masculin röntgen

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului röntgen

röntgen   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular röntgen röntgenul
plural röntgeni röntgenii
genitiv-dativ singular röntgen röntgenului
plural röntgeni röntgenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z