râset definitie

rî́set n., pl. e (d. rîs, ca plînset d. plîns). Rîs, acțiunea de a rîde: se auzeaŭ rîsetele lor. – Sing. nu e uzitat. substantiv neutrurîset

rấset s. n., pl. rấsete substantiv neutrurâset

râset n. râs în gura mare. substantiv neutrurâset

RÂSÉT, râsete, s. n. Râs1. – Râs1 + suf. -et. substantiv neutrurâset

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirâset

râset   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râset râsetul
plural râsete râsetele
genitiv-dativ singular râset râsetului
plural râsete râsetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z