QUÓLIBET s.n. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț; glumă. [Pron. cvo-li-. / < fr. quolibet, cf. lat. quod libet – ceea ce place]. substantiv neutruquolibet
QUÓLIBET [CVO-] s. n. 1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (muz.) compoziție alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obținerii unui efect comic. (< fr. quolibet) substantiv neutruquolibet
*quolibét n., pl. e și urĭ (fr. quolibet, pron. kolibè, d. latinu scolastic quod libet, ceĭa ce-țĭ place). Glumă zgomotoasă și proastă: quolibeturile plebiĭ. substantiv neutruquolibet
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet. substantiv neutruquolibet
quolibet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | quolibet | quolibetul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | quolibet | quolibetului |
plural | — | — |