QUÍSLING s.m. (Ist.) Colaboraționist; trădător de patrie. [Pron. cuisling. / cf. Quisling – om politic norvegian, care a colaborat cu fasciștii]. substantiv masculinquisling
QUÍSLING [Pron.: chis-] s. m. colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. (< engl. quisling) substantiv masculinquisling
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi substantiv masculinquisling
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. substantiv masculinquisling
quisling substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | quisling | quislingul |
plural | quislingi | quislingii | |
genitiv-dativ | singular | quisling | quislingului |
plural | quislingi | quislingilor |