QUIETÍST, -Ă adj., s.m. și f. v. chietist. adjectivquietist
quietist m. cel ce profesează quietismul. adjectivquietist
quietist adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | quietist | quietistul | quietistă | quietista |
plural | quietiști | quietiștii | quietiste | quietistele | |
genitiv-dativ | singular | quietist | quietistului | quietiste | quietistei |
plural | quietiști | quietiștilor | quietiste | quietistelor |