QUIETÍSM s.n. v. chietism. substantiv neutruquietism
quietism n. doctrină mistică a celor ce predicau o lăsare absolută în voia lui D-zeu și neglijau cu totul practicele exterioare. substantiv neutruquietism
quietism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | quietism | quietismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | quietism | quietismului |
plural | — | — |