QUATTROCÉNTO s.n. v. cuatrocento. substantiv neutruquattrocento
QUATTROCÉNTO s. n. cultura și arta italiană din sex. XV; Renașterea timpurie. (< it. quattrocento) substantiv neutruquattrocento
quattrocénto (it.) [qua pron. cŭa] s. n., art. quattrocéntoul substantiv neutruquattrocento
QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it. substantiv neutruquattrocento
quattrocento substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | quattrocento | quattrocentoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | quattrocento | quattrocentoului |
plural | — | — |