quakeră definitie

QUÁKER, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII și răspândită în Anglia și în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker]. substantiv masculin și femininquaker

QUAKER, -Ă CUÉI-CĂR/ s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. (< engl., fr. quaker) substantiv masculin și femininquaker

QUAKER cuv. engl. (Pr.: cuéicăr) Adept al unei secte protestante, pacifiste și austere din Anglia, ai cărei membri, persecutați din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat în mare parte în America, începând cu secolul al XVIII-lea. substantiv masculin și femininquaker

quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri substantiv masculin și femininquaker

*quáker m. (cŭaker, cuv. engl. care înseamnă „tremurător” și pe care Englejiĭ îl pronunță kŭekör). Membru al uneĭ secte religioase fundate pe la 1645 de cizmaru Gheorghe Fox și răspîndită azĭ pin [!] Anglia și Statele Unite. Fem. quakeră. – Quakeriĭ nu poartă arme, refuză să meargă la războĭ, zic tu la toată lumea și-s foarte oneștĭ și bunĭ. substantiv masculin și femininquaker

quaker m. membru al unei secte religioase, fundată pela 1645 de cismarul George Fox, azi răspândită în Anglia și în Statele-Unite. substantiv masculin și femininquaker

QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. substantiv masculin și femininquaker