păúnă (rar) s. f., g.-d. art. păúnei; pl. păúne substantiv femininpăună
păunéz (mă) v. refl. (d. păun, după fr. se pavaner). Mă fudulesc: Țiganu se păuna în haĭnele cele noĭ. – Și mă păunesc. V. rățoĭesc. temporarpăunez
păună | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | păună | păuna |
plural | păune | păunele | |
genitiv-dativ | singular | păune | păunei |
plural | păune | păunelor |