păstoresc a. pastoral. adjectivpăstoresc
PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc. adjectivpăstoresc
păstorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 să păstoreáscă verb tranzitivpăstori
păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei sá păstorit de mitropoliți NEGR. verb tranzitivpăstorì
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. FV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor. verb tranzitivpăstori
2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica. verb tranzitivpăstoresc
păstoresc | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | păstoresc | păstorescul | păstorească | păstoreasca |
plural | păstorești | păstoreștii | păstorești | păstoreștile | |
genitiv-dativ | singular | păstoresc | păstorescului | păstorești | păstoreștii |
plural | păstorești | păstoreștilor | păstorești | păstoreștilor |