PĂRĂLÚȘĂ, părălușe, s. f. (Pop.) Părăluță (2). – Din parale (pl. lui para) + suf. -ușă. substantiv femininpărălușă
părălușă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | părălușă | părălușa |
plural | părălușe | părălușele | |
genitiv-dativ | singular | părălușe | părălușei |
plural | părălușe | părălușelor |